De-o fi cumva sa fim vreodata
Loviti de sus de-o soarta strîmba
Mai bine muti o viata toata
Decîî Lipsiti de-a noastra limba

De-o alta nu-mai soptiti întruma
Nu mi-o strigati pe sub fereastra
Parearea mea nu se mai schimba
Eu nu ma las de limba noastra

Cît timp în lumea zgomotoasa
Va fi suflare omeneasca,
De-a purui sînta si frumoasa
A noastra limba sa traiasca

Sortita-n veci de-a nu apune
Cu-a sa rostire-nalt maisatra,
Mereu sub soare sa rasune
Ca o cîntare limba noastra

Deci vrerea mea sub zarea-albastra
S-o stie lifta cea pagîna-
Eu nu ma las de limba noastra,
De limba noastra cea româna